Lumina urcă odată cu scara și deschide privirea către exterior. Vitrarea pe înălțime transformă spațiul dintre niveluri într-o parte firească a arhitecturii.

Într-o locuință cu mai multe etaje, zona scării poate deveni unul dintre cele mai luminoase spații. O suprafață vitrată poziționată pe înălțime lasă lumina să pătrundă de-a lungul treptelor și creează perspective diferite de la un nivel la altul. Pe parcursul zilei, umbrele și reflexiile se schimbă odată cu poziția soarelui. Rezultatul nu ține doar de cantitatea de lumină, ci și de felul în care aceasta pune în valoare materialele și geometria interiorului.

Vitrarea casei scării trebuie privită ca parte a întregii fațade, nu ca o suprafață adăugată după proiectare. Poziția montanților, liniile traverselor și relația cu planșeele influențează proporțiile exterioare, dar și percepția spațiului din interior. În funcție de sistemul ales, sunt posibile compoziții cu câmpuri fixe, împărțiri pe niveluri sau vitrare în unghi. Fiecare configurație trebuie adaptată structurii clădirii și cerințelor de montaj.